Cu dopul pe gât

Sunt (un pic) mirat de sărăcia spirituală a multora în această vreme.

Nu trebuia să fie așa. Cu toată emanciparea amvonală, sau poate tocmai datorită acesteia, creștinismul a intrat într-o perioadă de apatie, crezul și trăirea credinței așezate fiind pe banca din spate a conștiinței, aceasta la rândul său fiind înghesuită în portbagajul minții.

De ce dau vina pe amvon? Pentru că amvonul este locul de unde ar trebui împărțit drept tot adevărul! Or, cu presiunile seculare și dorința exagerată a predicatorilor de a fi iubiți, adevărul este împărțit dar nu drept și nici tot…

Recent, am abordat în biserica noastră cazul acoperirii capului la surori, conform 1 Corinteni 11. Am încercat să o fac cu sensibilitate și un pic de umor, aducând din România câteva sute de baticuțuri multicolore.

Le-am vândut la prețul de producție, fără vreun profit pentru biserică, nu acesta a fost scopul.

Normal, ca să introduc și subiectul doctrinar, le-am prezentat de la amvonul bisericii.

Că unii au putregai în cap și, probabil mânați de poftele care-i apasă, aceștia și-au imaginat altceva decât baticuțuri, asta e treaba lor. Nu-mi voi pierde timpul cu ei.

Dar alții au contestat însăși prezentarea, cu argumente mai degrabă de dop decât de cap.

Citiți mai mult accesând: 

https://popaspentrusuflet.wordpress.com/2017/10/30/cu-dopul-pe-gat/

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Cu dopul pe gât

Comentariile sunt închise.