De ce-i asa…o stie El

De ce ades mi-e dat pe cale

Sa-ndur dureri si fel de fel,

De ce-s lovit adesea oare?

Eu nu-nteleg, dar stie El!
Cand cunoscut-am Adevarul

Si vrut-am sa spun despre El,

Silit am fost sa tac adesea …

De ce-i asa, o stie El!
Din painea mea am dat altora

Far’ sa ma tem ca ma insel.

Rasplata? M-au lovit cu pietre …

De ce-i asa, o stie El!
Cand m-am luptat cu valul vietii

Si cand era s-ajung la tel,

Ma vad cu barca rasturnata …

De ce-i asa, o stie El!
Cand moartea lupta pe-ndelete

Sa rup-al dragostei inel,

Raman copii sarmani pe drumuri …

De ce-i asa, o stie El!
Greu apasat privesc adesea

Calvarul, Crucea si pe Miel;

De ce sunt lacrimi fara vina,

Eu nu-nteleg, dar stie El!
Cand mi-am trait mereu viata

In curatii de porumbel,

Stropit am fost cu murdarie,

De ce-i asa, o stie El!
Eu nu-nteleg, dar cred intr-una

Si cred cu patima si zel,

Ca multe din ce mi se-ntampla

Nu le-nteleg, dar stie El!
Si cand ajunge-voi in ceruri,

Cu Domnul, in al Sau Castel,

M-oi intreba: Cum de-s acolo?

Raspuns la toate-mi va da El!

Autor: Simion Cure 

Sursa: http://www.resursecrestine.ro/poezii/23487/de-ce-i-asa-o-stie-el

Acest articol a fost publicat în Amintiri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la De ce-i asa…o stie El

  1. Pingback: De ce-i asa…o stie El — Pastor Ciprian Barsan – Si ce ar folosi unui om sa castige toata lumea, daca si-ar pierde sufletul?

Comentariile sunt închise.