​Pălesc ale vremurilor stele


Pălesc ale vremurilor stele

Și zorii cerului răsar,

E dimineața aceea-n care

Voi trece-al timpului hotar.

A fost o noapte grea și lungă,

Dar soarele e sus pe cer

Și slava, slava-i pretudindeni

În țara lui Emanuel.
Îl văd pe Împăratul slavei,

Frumos de neînchipuit

Și Lui mi-aș fi închinat viața

Chiar șapte morți de-aș fi murit.

Pe Muntele Sion trăiește

Cu-a Sa oștire sfântul Miel

Și slava, slava-i pretudindeni

În țara lui Emanuel.
Isus Hristos, El e fântâna,

Izvorul dragostei curat;

Și dacă jos gustat-am apa,

În cer voi bea neîncetat.

Acolo harul se întinde

Ca un ocean fără de mal

Și slava, slava-i pretutindeni

În țara lui Emanuel.
Mireasa ochii-și ațintește

Spre chipul Mirelui iubit;

Nici eu nu voi privi la glorii,

Ci la-mpăratul meu slăvit;

Nu la răsplata-mi, ci la coasta

Ce-a fost străpunsă de oțel,

Căci Mielul este toată slava

În țara lui Emanuel.
(Anne Ross Cousin – 1824-1906)

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.