Lacrimi de sânge


Lacrimi de sânge
M-ai pus în grădina de vis…

Între pomi minunaţi şi verdeaţă,

Şi-un infinit de pace mi-ai promis

Alături de Tine,o veşnică viaţă.
Mi-ai spus să iau seama la toate

Iar bucuria să-mi fie deplină…

S-ascult doar,cum inima Ta bate

Şi-Ţi voi cunoaște dragostea divină.
Mi-ai şoptit să Te-ascult,să pot înţelege

Ce inima Ta,prin bătaia-i vorbeşte :

Nu poate fii condamnare prin lege

Pentru acel ce,desăvârșit iubeşte.
,,Iubeşte!”-mi-ai spus.,,Iubeşte!

Cu toată fiinţa şi toată inima…

Iubeşte!”-mi-ai spus şi ,,Trăieşte!

Şi veşnicia cu Mine vei avea.”
Şi…mâna am întins şi…am iubit.

M-am bucurat de câmpul cu verdeaţă.

Dar în grădină spini am întâlnit…

Ce m-au rănit când i-am luat în braţă.
Am sângerat pe flori,o mie…

Iar viaţa-mi,peste ele-a curs.

Oh,Doamne! Nu-nţeleg cum o să fie…

Cum o s-ajung în veşnicia ce mi-ai spus?
Cum voi putea atâtea răni adânci

Să-mi port şi vindecarea să-mi găsesc?

Cum să îmi aflu alinare,să mai pot atunci

Şi alte flori cu spini să mai iubesc?
Mă-ntreb de voi putea iubi vreodată

Aşa cum Tu iubeşti,cu-adevărat…

Să nu îmi pierd credinţa niciodată

Şi să-mi păstrez cugetul meu curat?
Căci de nu pot iubi,Te pierd pe Tine.

Iar de iubesc,ca Tine sângerez…

Ajută-mă,Te rog,să mă golesc de mine

Şi Ţie-n veşnicie să-Ţi urmez!
AMIN!
Marcela Voicu

08.06.2017

Acest articol a fost publicat în Bucuria sufletului. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.