Câini și pisici.

Câini și pisici.
Știri pe net: mânz scăpat din fântână. Cățeluș cu părul creț cât pe ce să fie călcat de o mașină. Rățuște care reușesc să treacă strada pe un trafic foarte intens dar care scapă cu viață. 
Pe când știri despre copii avortați? Despre copii abandonați care au nevoie de ajutor? Despre copiii cu dizabilitați? Despre copiii care fac performanțe la olimpiade?
Sau nu cumva deja animalele sunt mai importante ca oamenii? „Dacă ai 5 copii șanșele să găsești chirie sunt minime”, îmi spuneau cei din diaspora. „Dar dacă ai 5 pisici sau 6 căței ești bine primit oriunde…”
Acuși ni se va sugera să lăcrimăm pentru pisicile fără adăpost. Dar pentru cei 9000 de copii părăsiți în fiecare an cine lăcrimează? „Sunt pline adăposturile de maidanezi”, strigă ONG-urile. Bun, dar orfelinatele de cât timp sunt pline? Cum de un animal se poate adopta mai ușor decât un sărman copil? Dacă o mașină din neatenție lovește un câine toata țara trebuie să afle asta. Dar faptul că la fiecare 5 minute se face un avort CU INTENȚIE în România interesează pe cineva?
Ah da, sunt pe cale să fiu acuzat de hărțuire verbală la adresa animalelor. Mă mir de răbdarea lui Dumnezeu asupra lumii noastre ce și-a schimbat valorile în non-valori.
Avem 5000 de părinți care stau la rând să înfieze unul din cei 40 000 de copiii abandonați. Legea însă nu privește interesul copilului… Avem cel mai mare număr de orfani din Europa. Și pe noi ne interesează dacă pisica trece bine drumul…??
Dacă continuăm așa, laptele praf pentru copii va fi pe cale de dispariție iar hrana pentru animale va afișată la intrare în fiecare magazin la ofertă specială… Iar apoi vor apărea tobogane pentru căței și hinte pentru pisici. Și selfie-uri cu Grivei. Iar copiii vor deveni o raritate…
Am întâlnit personal copiii care nu știu ce înseamnă Colgate. Care atunci când au fost trimiși să facă duș pentru prima dată în viață s-au spălat cu hainele pe ei. Avem copii pentru care o îmbrățisare ar valora mai mult decât o vizită la turnul Eiffel. Avem copiii care nu au ieșit în vreo tabără sau excursie niciodata în viață. Care cred că la ieșirea din satul lor e capătul lumiii…. Avem în ce să investim. Nu în lese și botnițe.
Trezește-te România. Investiția în animale ține câțive ani. Învestiția în copiii e pentru veșnicie. Căminul desenat de Dumnezeu nu e în cușca câinelui. E în jurul unei mese unde copiii spun „Tatăl Nostru” iar părinții zâmbesc fericiți ținându-și odraslele de mână.

Cristi Boariu

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.