Povestea unui om care a dormit 17 ani pe străzi. Cine nu are un ”Marius”, să-și cumpere.


Viața este un mister pe care fiecare încearcă să-l dezlege în felul lui. Aflat câteva zile în orașul Tîrgu Mureș, lugojeanul Emil Constantin are o poveste de viață, probabil una dintre cele mai frumoase şi emoţionante poveşti ce există. Despre respect şi credință în Dumnezeu. Ascultă-l.
Emil Constantin s-a născut în 21 decembrie 1982 la Timișoara, dar toată lumea îl cunoaște ca și Marius, chiar dacă nu are nici o legătură cu numele respectiv. În anul 1990, unica femeie care trebuia să stârnească în sufletul lui cel mai adânc simțământ de dragoste și de mândrie, mama, i-a promis că îl duce la o prăjitură și un suc. Ca orice copil care își privește părintele ca pe o icoană de neatins, sacră, și are încredere în tot ce face și tot ce gândește, a acceptat bucuros. Iar mama l-a dus și l-a părăsit în gară fără să se uite peste umăr, înapoi. Marius avea doar 8 ani. Și-o pereche de pantaloni negri pe el, un tricou alb și ciorapi de lână. Desculț.

”Timp de trei ani am umblat desculț, îmbrăcat în aceleași haine. Practic, am stat 17 ani și jumătate pe străzi, fără să dorm într-un pat, fără să am o baie unde să mă spăl, doar fântâni sau râuri. Școală nu am făcut deloc, nu am nici măcar o oră de școală” ne povestește Marius.
11 frați ai nimănui
Era un fel de gol și beznă și rezistența unui zid prin care simțea că nu va putea trece, atunci când a conștientizat că nu este dorit de mama lui și că nu mai are un acoperiș deasupra capului, nici frați, nici surori lângă el. Dragostea de mamă este la fel de indispensabilă omului ca și aerul, o realitate pe care băiețelul care, de la o oră la alta, s-a aflat singur pe lume, a conștientizat-o zi de zi.
” Suntem 11 frați, dar nu ținem legătura unul cu celălalt. Singurul frate cu care mă înțeleg este Cornel Constantin din Lugoj, și mai am o nepoată Lore. Atât. În rest, nici nu suntem frați cu același tată, nici nu ne interesăm unul de altul”.
Primul borcan cu supă caldă
În anul 1991 s-a urcat în tren și a plecat la Caransebeș, căutând să-și facă un rost în gară. Nu cunoștea pe nimeni, iar unul din polițiști s-a luat de el și l-a bătut cu bastonul la tălpi până nu și le-a mai simțit și nu mai putea călca pe ele. ” Cerșeam bani pentru mâncare, iar în zilele în care nu primeam mai nimic, mâncam din containere de gunoaie, pâine mucegăită, zahăr și apă. Nu am să uit niciodată momentul acela în care, o dată, am primit un borcan cu supă caldă și am izbucnit în plâns de fericire”. Iernile erau greu de suportat, după cum își amintește Marius, iar în zilele de sărbătoare, cu luminițe peste tot, colinde, frig și voie bună în așteptarea lui Moș Crăciun, el se simțea mai singur ca niciodată. Pe de altă parte, fiind perioada din an în care toată lumea încearcă să fie mai blândă, iertătoare, mărinimoasă și pare să-şi deschidă, din propria voinţă, inimile închise, primea în dar mai multă mâncare sau haine. De cele mai multe ori, însă, i se furau.
Prima oară când a tras din pungă
La începutul anului 1992 a plecat spre Craiova, unde l-au urmărit aceleași probleme, bătaie de la polițiști, bătaie de la alți copii ai străzii. ”A fost pentru prima și ultima oară când am tras din pungă, țin minte că aveam o stare generală de bine, râdeam în continuu, alergam pe liniile ferate, nu-mi mai era foame, nu-mi simțeam corpul deloc. Abia după vreo două ore mi-am revenit și mi-am jurat că, eu, gura pe așa ceva nu mai pun cât trăiesc”.
Pe la mijlocul aceluiași an, s-a urcat din nou în tren și, fără să știe încotro se îndrepta, a adormit ca un nou născut, întins pe scaunele tapițate, roșii, bucurându-se de moliciunea și comfortul găsit. Așa a ajuns în București unde, în gară, prima experiență este legată de o bătaie cruntă din partea unor alți copii ai străzii, care l-au lăsat pe-o bancă, cu chiloții pe el, și-atât. ” Poliția m-a găsit și m-a dus la o familie, care s-a îngrijit de mine, mi-au dat mâncare caldă și un pat unde să dorm. A fost pentru prima oară, după mulți ani, când am făcut o baie caldă și am dormit într-un pat”.
Vrând să se întoarcă în Timișoara, Marius s-a urcat, iar, în tren și a părăsit Bucureștiul, dar a coborât câteva stații mai repede, acolo unde a văzut că coboară mai multă lume. Așa a juns la Băile Herculane, unde a stat un an și jumătate.
Adoptat de lugojeni
Abia în anul 1994 s-a întors în Lugoj. În gară, trei polițiști, Păun Căpraru, Doru Lera și Mitică Drăgan, l-au ajutat oferindu-i de mâncare și sfaturi pentru a putea merge mai departe în viață iar în scurt timp, datorită hărniciei și corectitudinii de care dădea dovadă, a fost repede adoptat de lugojeni. ” Am început să lucrez în gara din Lugoj și făceam tot ce mi se cerea, devenisem un șef de nădejde al gării, cel puțin așa îmi spunea lumea. O mână mi-a întins și primarul Petru Carebia din Coşteiu, care mi-a dat de lucru și m-a îndrumat în multe problem de care m-am lovit”.
În anul 2001, octombrie, preotul greco-catolic, Marius Șchiopătă, în urma unei discuții avute cu Marius, i-a promis tânărului că îi va face rost de o locuință. ”Eu nu am crezut nimic, atâtea promisiuni auzisem ani de-a rândul, încât nu mai credeam nimic”. În luna noiembrie, la ora 14.30, a primit o locuință de la o biserică Greco-catolică în care, deși nu avea decât o saltea, a simțit un fior cum îi pătrunde până la rădăcina părului și mâinile îi tremurau ușor pe clanță, înainte de a o deschide și trece pragul. După foarte mulți ani, a fost pentru prima oară când a înțeles că, o viață întreagă, plină de credință în Dumnezeu i se întindea înainte, așa că nu putea decât să încerce să se simtă puternic și sigur, limpede și liniștit.

Citiți mai multe accesâd:

http://www.zi-de-zi.ro/2016/06/30/povestea-unui-om-care-dormit-17-ani-pe-strazi-cine-nu-un-marius-sa-si-cumpere/

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s