SĂ DAU ORICUI CE-MI CERE


 

Să dau oricui ce-mi cere,

chiar dacă darul meu

îl va sluji să-mi facă

urcuşul şi mai greu.
Să dau toiag acelui

ce merge şchiopătând,

chiar dac-o să-l întoarcă

a mă lovi curând.
Să-ntind frânghia celui

căzut în groapa grea,

chiar dacă el pe urmă

lega-mi-va mâna-n ea.
Să-i fac un loc la mine

de-aproapelui pribeag,

chiar dacă el, din casă,

m-aruncă peste prag.
Să-i dau din pâine-oricărui

mi-o va cerşi mereu,

chiar dacă mi-ar plăti-o

cu plânsul cel mai greu.
Să dau… şi să nu-i judec

ce fac cu tot ce-mi iau,

s-ascult numai de Tine:

cui cere, eu să-i dau.
Căci Tu plăti-vei, Doamne,

şi celui care-a dat,

şi celui ce cu darul

lucrează vinovat.
Traian DORZ

http://www.resursecrestine.ro/poezii/145965/sa-dau-oricui

Acest articol a fost publicat în Bucuria sufletului. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.