Umblarea pe ape ! Evanghelia după Matei 14.22-33

În Evanghelia după Matei (14 : 22 – 33) este istorisităUmblarea pe ape :

Îndată după aceea, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă, până va da drumul noroadelor. După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage, singur la o parte. Se înnoptase, şi El era singur acolo.

În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării ; căci vântul era împotrivă. Când se îngâna ziua cu noaptea, Isus a venit la ei, umblând pe mare. Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat şi au zis : „Este o nălucă !”

Şi, de frică, au ţipat. Isus le-a zis îndată : „Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi !” „Doamne”, I-a răspuns Petru, „dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape.” „Vino !”, i-a zis Isus.

Petru s-a coborât din corabie şi a început să umble pe ape ca să meargă la Isus. Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut ; şi, fiindcă începea să se afunde, a strigat :

„Doamne, scapă-mă !” Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat şi i-a zis : „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit ?” Şi după ce au intrat în corabie, a stat vântul. Cei ce erau în corabie au venit de s-au închinat înaintea lui Isus şi I-au zis :

„Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu !” Domnul nu le răspunde nici cu „Da !” nici cu „Nu !” Pur şi simplu textul continuă, fără alte detalii. Nu mai era nevoie de cuvinte, faptele au vorbit foarte clar.

Acestea sunt câteva lecţii pentru noi :

I. Câte se pot face … după o noapte petrecută în rugăciune !

Ape există şi astăzi, furtuni la fel, oameni care să fie învăluiţi de valuri sunt, pentru că trebuie să învăţăm să nu ne bazăm pe noi şi pe soluţiile noastre de trecere dintr-o parte în alta !

Ucenicii erau în corabie şi unii dintre ei erau foarte familiarizaţi cu corabia, erau specialişti în domeniu, au învăţat că fără Isus nu se poate face nici ceea ce pare a fi foarte uşor !

II. Pe ape nu se poate umbla pe vreme bună, ci numai pe furtună !

Isus Îşi suprimă orice mijloc omenesc de rezolvare a problemei ! Noi am fi păstrat corabia cu orice preţ, dar : „Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă, până va da drumul noroadelor”. (v. 22)

Isus nu Se foloseşte de mijloace omeneşti, dar pe ucenici i-a silit să o facă. Aceasta arată că Isus gândeşte altfel. Aparent, El îşi complică viaţa ! În Matei 16 : 21- 23 scrie că :

De atunci încolo, Isus a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea preoţilor celor mai de seamă şi din partea cărturarilor; că are să fie omorât şi că a treia zi are să învie.

Petru L-a luat deoparte şi a început să-L mustre, zicând : „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ţi se întâmple aşa ceva !” Dar Isus S-a întors şi a zis lui Petru : „Înapoia Mea, Satano: tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine !

Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor.” Omul se fereşte instinctiv de suferinţă, pe când pentru Isus, era tocmai în planul Lui !

III. Gustul călătoriei fără Isus !

Şi aceasa este o lecţie care trebuie învăţată ! În umblarea cu Isus, El ne învaţă cum este cu EL şi cum este fără EL ! Cât este de diferit Matei 14 : 15 – 21 faţă de ce-a urmat în Matei 14 : 22 – 33 ! Aceasta este Şcoala umblării prin credinţă !

Citiți mai mult accesând: 

http://www.cezareea.ro/6595-2/

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.