Cuius regio eius religio sau LIBERTATEA de GÂNDIRE? 


Un mesaj normal si corect adresat ortodoxiei,prin care sper sa inteleaga ca nu mai traim in Evul Mediu.Atunci exista un dicton:Cuius regio eius religio.De vreo 300 de ani,acesta a fost inlocuit cu…
 Libertatea de gândire, de conştiinţă şi a religiei care reprezinta unul dintre fundamentele unei societăţi democratice. Ea apare, în dimensiunea sa religioasă, printre elementele esenţiale ale identităţii credincioşilor şi a concepţiei acestora despre viaţă, dar şi ale ateilor, ale agnosticilor, scepticilor ori indiferenţilor.


Curtea de justitie consideră că, deşi libertatea religioasă ţine de forul interior al persoanei, ea implică în egală măsură dreptul de manifestare a religiei, deoarece actele şi cuvintele cu caracter religios se găsesc legate de existenţa convingerii religioase. De asemenea, Curtea consideră că libertatea de manifestare a religiei nu se exercită doar în mod colectiv, în public şi în cercul celor care împărtăşesc aceeaşi credinţă, ea poate să existe şi în cadru individual şi privat. În plus, manifestarea unei religii implică încercarea de convingere a altuia, în caz contrar libertatea persoanei de a-şi schimba religia ori convingerea ar rămâne literă moartă.


Pe de o parte, pare a fi firesc că fiecare om poate şi are dreptul să se gândească la orice şi să creadă în orice, însă istoria umană cunoaşte multe exemple în care milioane de oameni au fost persecutați şi omorâți pentru faptul că nu credeau în lucruri şi concepte percepute de unii drept „corecte”, în zeităţi şi dumnezei „corecţi”.
Convingerile religioase sau filozofice sunt o parte importantă a identităţii fiecărui om. Practic, atentatul la aceste convingeri este egal cu atentatul la sensul vieţii unui om, deoarece dacă omul îşi vede sensul vieţii în urmarea unor anumite principii şi reguli supreme, iar acest lucru îi este interzis sau îngreunat, omul intră în conflict cu propriul sistemul de valori, ceea ce îi periclitează echilibrul în viaţă.


Libertatea de gândire se înscrie în rândul altor libertăţi fundamentale importante cum ar fi libertatea de exprimare, libertatea de întrunire, libertatea de asociere. Toate aceste libertăţi, pe lângă faptul că sunt inerente omului, de fapt îndeplinesc şi o funcţie socială extrem de importantă – asigură premisele şi spaţiul pentru apariţia unor idei şi concepte noi, care la rândul lor asigură progresul uman.


Daniel Cristian Florea

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.