Ceea ce rămâne

1 Corinteni 16:19 „Bisericile din Asia vă trimit sănătate. Aquila şi Priscila, împreună cu biserica din casa lor, vă trimit multă sănătate în Domnul. ”
Sentimentul de înstrăinare dintre credincioși se accentuează pe zi ce trece. Bisericile pot fi pline, dar nu ajută dacă în inimi nu mai e loc pentru cel de lângă noi.
La capătul istoriei, Dumnezeu grăbește ceasul întâlnirii Mirelui Isus cu mireasa Sa, Biserica. De aceea dragostea celor mai mulți s-a răcit. Ceasul își arată ultimile minute.
Nici cafeaua, nici discuțiile interminabile și repetate, nici taberele, nici agapele nu pot soluționa ceea ce numai rugăciunea poate: să ne aducă împreună în Hristos.
Ce e de făcut?
2 Imparati 6:32 „Elisei şedea în casă şi bătrânii şedeau lângă el. Împăratul a trimis pe cineva înainte. Dar înainte ca să ajungă solul, Elisei a zis bătrânilor: „Vedeţi că acest fiu de ucigaş trimite pe cineva să-mi ia capul? Ascultaţi! Când va veni solul, închideţi uşa şi opriţi-l la uşă. Nu se aude oare sunetul paşilor stăpânului său în urma lui?” ”
Închideți ușa și opriți la ușa casei voastre tot ce îndepărtează inima de Hristos. Aprindeți focul la altarul familiei și dregeți toate spărturile. Fiți atenți la sunetul pașilor și distingeți între cei ce vă vor binele și cei ce vă vor capul.
Faceți din casa voastră biserică. În ziua încercării ceea ce rămâne e dragostea celor din casă pentru tine. La final de drum cei ce vor fi lângă tine sunt cei dragi din casa ta.
De ce să alergi după ceea ce se risipește și să nu iubești ceea ce rămâne?. Și ceea ce rămâne e casa ta, cei dragi pe care Dumnezeu i-a dăruit ție ca să îi numești: casa ta, biserica din casa ta.
Tu ai o biserică frumoasă. 


Ai grijă de ea.

Florin Ianovici

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.