George Alexander – Acest Minister al Afacerilor Externe…


Am crezut, uneori, că numai cohortele demențiale de cerşetori întină imaginea țării mele… 
Hoardele acestea înfometate, însă, chiar cu instinctele lor!, nu au cum să facă mai mult rău Țării mele decât mințile aride, înghesuite în coridoarele puterii… Care nu slujesc pe nimeni, de fapt, există numai acolo, ca nişte oameni esențiali, dar care ne privesc nepăsători pentru că, sincer, nici nu vor să ştie de noi!
Nici nu mai ştim când am avut ultima dată un Minister de Externe şi un ministru care să vadă oamenii! Acum, avem numai un minister al “afacerilor externe”, c-aşa e la noi, la români, “afaceri interne” şi “afaceri externe”, dar “afaceri”, nimic mai mult, nimic altceva decât conotația aceasta aproape obscenă. Este şi sentimentul, din păcate, amar cu care rămânem.
Avem Ministerul Evitării Oamenilor acum. Ministerul unde lucrează nevăzătorii. Ministerul Resemnării în fața altora…
Cum să funcționeze ambasadele bine când, mai tot timpul, au fost aduşi, ca într-o macabră ceremonie, numai “unul şi unul”!, de la cel mai de sus şi până la portar, până la cel care îți deschide uşa ambasadei prin nu ştiu ce colț de lume?! Au fost, uneori, angajați, ca mentori ai nimănui, nu numai indivizi cu obişnuitele plagiate, dar şi mediocri care nu se remarcaseră mai înainte decât prin concursuri de nechezături de cai!
În felul acesta, profesioniştii, oamenii cu suflet pentru țara şi conaționalii lor, mor, sufocați de mediocritate, cu fiecare zi ce trece, devin tot mai puțini…
Dumnezeule, îmi spun, doar nu facem aici, la MAE, fermă de retardați!…
Câți dintre cetățenii români trebuie să mai fie umiliți –cu acordul tacit al vostru, MAE!-, câți dintre ei trebuie să mai sfârşească în modul cel mai îngrozitor?!
… În Finlanda, doctorița Camelia Smicală, cetățean român, nu este numai umilită, este supusă violențelor –sub ochii voştri!-, este şantajată, intimidată, omorâtă cu zile! Ce a făcut, însă, Camelia?! Care sunt acuzațiile împotriva ei? A omorât pe cineva? S-a depistat cumva că e terorist? Nu! Singura ei vină e că-şi iubeşte copiii prea mult şi că, la rândul lor, copiii o iubesc! Aceasta este singura ei vină, nici măcar Protecția Copilului din Finlanda nu a putut să o acuze de mai mult!
Şi, atunci, cum ați ajutat-o, MAE, pe Camelia Smicală, cetățean român? Cum i-ați ajutat pe copiii ei, cetățeni români?
Poate Finlanda să facă orice vrea cu nişte cetățeni români, iar voi, în MAE, să nu faceți nimic, – nici măcar să nu ripostați!-, să dormiți numai, în continuare?!…

De ce avem noi legi internaționale, atunci?
… În Finlanda, nici măcar consulului nu i s-a permis să vadă copiii Cameliei Smicală, cetățeni români, conform legii finlandeze (Care lege?! Că nici nu s-a precizat! Şi, nici nu există aşa ceva!) în virtutea căreia copiii instituționalizați sunt izolați complet!
În scrisoarea trimisă consulului, finlandezii recunosc, de fapt, încălcarea flagrantă a drepturilor omului şi chiar a legii finlandeze!
Şi, atunci, întrebăm din nou… Ce face acest MAE?! Al cui este MAE?! Drepturile cui le apără când înghite umilință după umilință şi tace?!
Dar, ceea ce este hilar… Diplomației române nu i s-a răspuns pe canale diplomatice, cum este normal. Desconsiderând total autoritățile române, finlandezii au răspuns în scris prin poşta normala, lucru nemaiîntâlnit! Dacă se mai străduiau puțin, puteau să trimită scrisoarea şi printr-un poştalion tras de cai sau chiar printr-un porumbel.
Aş vrea să menționez, în acelaşi timp, că toate scrisorile trimise de către Camelia Smicală Ministerului Afacerilor Externe nu au primit niciun răspuns!
Convenția Bruxelles 2, semnată şi de Finlanda, convenție care este în vigoare în UE, îi dă dreptul clar României de a-şi primi copiii înapoi.
Dar MAE tace. Se pleacă. Nu face nimic. Până şi puşcăriaşii au dreptul la vizite, numai copiii Smicală nu au niciun drept. Sunt ținuți în condiții de carceră, fără drept de vizite, total izolați. Le sunt încălcate drepturile elementare. Drepturile omului. Dar MAE tace.
Cum de permite România ca nişte cetățeni români, nişte copii!, să fie tratați în halul acesta?! Cum de permite ca o întreagă misiune diplomatică să fie umilită?!
… În orice stat civilizat, ministrul Afacerilor Externe şi-ar depune demisia de onoare într-o astfel de situație. Premierul şi Preşedintele ar interveni… Ca un gest de respect față de oamenii care i-au ales.
Tăcerea lor în fața noastră este însă mult mai înfricoşătoare…
George Alexander

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.