Beni Fărăgău: Gândurile care mi-au mângăiat inima…

Beni Faragau
Am avut doua luni de primavara. Desi era toamna, frunzele cadeau, Filip era in picioare, venea la birou. Dupa care a urmat un rmn si un verdict. Era inainte de Craciun, laboratoarele inchise, medicii plecati in concediu de anul nou si noi eram torturati de asteptare. Am chemat salvarea si am fugit pana in Viena. Mai inati, o veste buna. Am sarit de bucurie. Am sunat acasa: e operabil. Nu-i limfom. Dar a venit neurochirurgul si el m-a chemat afara.
Mi-a spus: in toata lumea nu este solutie. I-am multumit. I-am zis: daca la oameni, nu; la Dumnezeu. Am zis, Filip e destul de matur sa-i spuneti direct lui. A venit in salon. S-a asezat langa el si cu o voce blanda i-a spus tot ce urmeaza. Filip era foarte rau. Abia vorbea. S-a uitat la el si a putut spune: „Si atunci?” Si profesorul i-a zis: „Weeks.” (Saptamani)
In perioada asta framantata, vorbeam langa salon cu un prieten si se deschide o usa si pe usa din spate intra Radu Gheorghita. Nu stiam ca-i in Viena, S-a asezat langa Filip si ceasuri in sir a stat acolo cu el. Am dat greu de el si am crezut ca-i in Viena si poate fugi pana la Cluj. Si era undeva langa Chicago. Zice, doua ceasuri imi caut bilet si nu ajuns pe ora 2. Si azi dimineata, in cutia mea postala, am primit un gand de la el. Trebuia sa vorbeasca Emil Bartos, un accident la Deva la blocat ore intregi pe drum. S-a intors spre casa. Am zis: Dumnezeu le aranjeaza pe toate. Si l-am rugat pe Puiu: citeste-mi gandurile lui Radu Gheroghita. Planifica impreuna cu Filip sa inceapa lucrarea de doctorat in toamna. Au conlucrat impreuna in diverse situatii. Au fost prieteni fiindca Radu fiind student, nu de putine ori, se juca cu el, il lua in brate si povestea cu el. Si multumesc lui Dumnezeu pentru gandurile care mi-au mangaiat inima. Au reverberat cu intrebarile mele in nadejdea unui raspuns de la Dumnezeu.

Citiți mai departe accesând:

https://rodiagnusdei.wordpress.com/2016/08/07/beni-faragau-gandurile-care-mi-au-mangaiat-inima/